GHID PENTRU NOII STĂPÂNI DE CĂȚEI
Bine ați venit în clubul părinților de căței! În următorii 15 ani veți avea parte de o sumedenie de momente frumoase, pline de satisfacții, iubire necondiționată, amuzament, fericire dar și de frustrări sau supărări.
Fiind un angajament de lungă durată, venim în ajutorul vostru cu sfaturi și idei, ca să începeți cu dreptul în această frumoasă aventură și să vă bucurați de viață alături de cel mai bun prieten al vostru.
Scopul acestui ghid este de a disemina informațiile și cunoștințele noastre acumulate de-a lungul anilor de experiență în lucrul cu câinii. Acesta are rolul de a vă ajuta să preveniți majoritatea problemelor de comportament pe care unii câini le pot dezvolta în timp, din cauza unei educații deficitare, lipsa acesteia sau ignoranța stăpânilor în acest domeniu. Probleme de genul: anxietate de separare, tendințe distructive, lătrat excesiv, frica de sunete puternice sau de oameni/câini străini, pot fi prevenite foarte ușor dacă urmați în mod consecvent sfaturile din acest ghid.
CASA
La început, casele noastre pot părea puțin intimidante pentru noul puiuț. Este important să vă asigurați că aveți o vizuină sigură pentru cățelușul dumneavoastră. Câinii provin din strămoși care locuiau în bârloguri, deci este în instinctul lor să se adăpostească undeva în siguranță. În plus, în mod natural, nu vor vrea să își facă nevoile acolo unde dorm, așadar cușca vă poate ajuta și la dezvățarea cățelului de a-și face nevoile în casă. Este important să introduceți cușca într-un mod pozitiv, iar servirea meselor în interiorul cuștii, o va face super atrăgătoare.
Sunt multe aspecte de discutat la acest capitol, de la puppy proofing-ul casei, limitările și regulile casei, până la făcutul nevoilor. Dar ce este cel mai important de pus pe lista de ”to do” este să îl obișnuim pe puiuț să stea singur. Știu că e tentant să petreci fiecare minut cu această pufoșenie adorabilă, dar nu îi faci nici un favor dacă îl cocoloșești non stop. Va veni și acel moment când Pufi va trebui lăsat singurel, iar pentru că ei sunt ființe extrem de sociale, solitudinea poate fi stresantă pentru ei. Totuși, cu puțin efort, vă puteți asigura că petrece acest timp singur, într-o stare de calm și cu încredere.
Începeți să îl lăsați singur (în cușcă sau în camera lui, cu o jucărie sau ceva de ros) cât sunteți încă în casă, preț de câteva minute la început. La întoarcere, recompensați puiul dacă este calm, sau dacă începe să plângă încercați să îl ignorați până se calmează și îl puteți recompensa (cu treats sau afecțiune calmă). Cronometrați minutele până când incepe să se agite ca să vedeți cât timp este confortabil singur și începeți de acolo adăugând câte un minut pe parcurs.
Grijă mare! dacă îi oferiți atenție, chiar și una negativă (corecție verbală, etc) în momentele în care plânge, va deveni un câine smiorcăit și plângăcios, pentru că așa înțelege el că trebuie făcut ca să primească orice fel de atenție. Încercați pe cât posibil să nu îi recompensați comportamentele nedorite fără intenție ca să nu derutați puiul.
Pe măsură ce trece timpul, întoarceti-vă la el doar când este calm și recompensați-l cu laude și afecțiune dată într-o manieră calmă și liniștitoare. Nu faceti din plecare sau revenire o mare scofală, este ceva normal să trebuiască să părăsiți locul (casa) din când în când, iar puiuțul va învăța că nu e o tragedie și vă veți întoarce. Dacă vorbiți pițigăiat sau pe un ton foarte entuziasmat, e posibil să il agitați și să îl scoateți din starea de calm pe care doriți să o încurajați.
La început, chiar si 30 de secunde de singurătate pot fi stresante pentru puiuț, dar în 3, 4 zile de repetiție consecventă ar trebui să puteți crește încet intervalul.
O regula foarte importantă, este ca plecarea și sosirea din casă să fie facută fără să salutăm sau să ne luăm la reverede de la membrul patruped al familiei. În acest domeniu, creierul lor nu funcționează ca cel al copiilor umani și vor primi semnale derutante din partea noastră.
CUȘCA/CULCUȘUL
O cușcă de interior, un țarc pentru puiuți sau baby gates, îl pot salva de la multe boacăne pe blănos și îl vor tine în siguranță atunci când nu il puteți supraveghea.
Cușca nu este obligatorie, dar e recomandată și vă va face viața împreună, mult mai ușoară. Însă, ca alternativă, puteti alege o încăpere mai mică ( un hol, o baie) din care să eliminați potențiale pericole (plante, pantofi, detergenti,etc), unde să îi așezați culcușul și câteva jucării sigure de ros, pentru a fi în siguranță în perioadele în care trebuie lăsat singur.
Atentie: puii nu trebuie închiși în cușcă pentru perioade îndelungate. De obicei între 30 min și 4 ore maxim, în funcție de vârsta lor și cât de des au nevoie la baie. De reținut, cușca se folosește ca instrument de training, nu trebuie să devină stilul de viață al câinelui.
HRANA
În prima săptămână acasă, e bine să îi păstrăm puiului mâncarea cu care a fost obișnuit de crescător sau adăpost, după care puteți să începeți tranziția spre hrana cu care doriți să continuați, cu mențiunea ca această tranziție să fie una ușoară. În primele luni de viață, este bine să acordăm importanță dietei puiului, deoarece o hrană bogat nutritivă îl va ajuta să crească armonios și sănătos.
Încercați pe cât posibil să îi oferiți o mâncare cu cât mai multe ingrediente naturale (fără aditivi, conservanți), bogată în carne (nu uitați, câinii noștri sunt animale carnivore la bază) și care conține o cantitate echilibrata de cereale (în proporție de 10 – 20%). La fel cum ne uităm pe eticheta alimentelor pe care le cumpărăm pentru noi, tot așa ar trebui procedat și cu hrana animalelor. O dietă naturală, echilibrată, în cantități potrivite taliei câinelui, va preveni multe boli și probleme de sănătate, asftel economisind la facturile veterinarilor.
Mesele se servesc în fiecare zi la ore fixe (pe cât posibil). E nevoie doar să vă uitați pe instrucțiunile de pe sacul de mâncare unde este trecută cantitatea pe care trebuie sa o mănânce pe zi, apoi o împărțiți in 2-3 mese pe care le oferiti la ore fixe. Nu se recomandă mâncare la discreție sub nici o forma la nici o vârstă. Ora mesei este prilej de sărbătoare pentru el, o va anticipa cu nerăbdare și e chiar o ocazie bună să învete câteva comenzi. Vă rog, nu îl privați pe puiuț de această bucurie.
În momentul în care îi pregătiți mâncărica, este posibil ca el să se agite de nerăbdare. Așteptați un moment ca să se liniștească, pentru a nu-i recompensa (fără intenție) acest comportament, altfel o să ajungeți cu un câine adult agitat, și nu vă doriți asta. Cu suficientă răbdare, puiuțul se va calma, va pune fundulețul jos și va aștepta respectuos momentul. În timp, îl puteți învăța să aștepte (cu bolul jos în fața lui) și să înceapă să mănânce doar la comandă. Acesta este un exercițiu mental excelent pentru disciplină, care va preveni în viitor mâncatul de pe jos sau din locuri nepermise.
NEVOILE FIZIOLOGICE
Cheia succesului pentru condiționarea câinelui să își facă nevoile afară este să înțelegem noi în primul rând că acest comportament este unul ÎNVĂȚAT. Acest obicei, introdus într-o manieră pozitivă, îi va rămâne întipărit toată viața.
De reținut este că puiuții merg la baie cam … tot timpul 🙂 În general, când se trezesc din somn, după ce mănâncă, după ce beau apă, după ce se joacă și asta se poate întâmpla cam tot la 2 ore.
Ca regulă generală, numărul de ore în care puiuții se pot ”ține” este vârsta (numarul de luni) plus 1.
Pentru ca tot acest proces să fie cât mai scurt și eficient, pașii recomandați sunt:
- Păstrați un program cât mai strict al meselor. Dacă hranirea se face la discreție sau la diferite ore în fiecare zi, e mai greu să estimăm momentul nevoilor.
- Scoateți puiuțul afară la prima oră a dimineții imediat după ce se trezeste. Repetați la fiecare 30 minute sau din oră în oră. Nu fiți descurajați dacă asteaptă momentul în care intră în casă pentru a se elibera. Este normal, acasă e un mediu linistit și se poate relaxa mai bine, iar afara sunt multe mirosuri, sunete, distracții. Pentru a evita asta, ar fi indicat să îl scoateti de fiecare data în același loc, iar acesta să fie cât mai ferit de stimuli.
- Rămâneți afară cu puiul si supravegheați-l în permanență ca să nu fie prea distras de mediul înconjurător și ca să îl LĂUDAȚI fix în momentul în care face caca sau pipi. Câinii au tendința să repete orice comportament încurajat, așa că, atunci când e cățel cuminte, lăudați-l și recompensați-l cu foarte mult entuziasm (de parcă ați fi câștigat la loto).
- Folosiți o comandă verbală specială, unică (cum ar fi: pipi, go busy, etc) în momentul în care își face nevoile pentru a nu confunda lauda aceasta cu recompensarea celorlalte comportamente pe care doriți să le întăriți. Spre exemplu: Bravo Pipi!
- Duceți cățelul în același loc pentru nevoi. Câinii au instinctul de a face pipi peste alt pipi, iar mirosurile zonei de pipi îl vor stimula.
- În cazul în care folosiți așternuturi (aleze, pad-uri) pentru nevoi, plasați puiul pe ele atunci când observați că își caută locul de pipi și recompensați imediat după ce a terminat. În timp, mutați locul așternutului treptat, în direcția ușii apartamentului ca să faceți tranziția mai ușor de la așternut la exterior.
Dacă serviciul vă ține departe de casă mai mult de 4 ore, rugați un prieten sau un dog walker / pet sitter să îl viziteze la prânz pentru a-l scoate afară să-și facă nevoile. E crunt pentru un puiuț să rămână singur mai mult de 4h, iar soluții există.
Mai presus de orice, fiți înțelegător cu puiuțul vostru. Acest proces poate dura până la 6-7 luni când mușchii vezicii lui sunt suficient de dezvoltați încât să îi permită să se țină.
PLIMBĂRILE ÎN LESĂ
În primul rând asigurați-vă că puiuțul e suficient de mare și are toată schema de vaccinare făcută înainte de a ieși în locuri publice.
E bine să îi faceți cunoștință cu zgarda încă din casă, cu câteva zile înainte să ieșiți afară ca să se obișnuiască cu senzația de a avea ceva pe el. Faceți această experiență plăcută pentru el și în nici un caz să îl forțați în vreun fel.
De reținut: mișcarea oferită cățelului prin plimbări nu este singura formă de activitate necesară lui. Deși plimbările sunt importante, chiar și pentru câinii de curte, acestea nu sunt suficiente pentru o viață canină bogată și satisfăcătoare.
Exercițiile mentale, jocurile interactive de tip ”enrichment”, un set de reguli și limitări în casă, obiecte de ros (cum sunt coarnele de cerb), sunt la fel de importante ca activitatea fizică, oferă câinelui o mulțime de satisfacții și îi fac mai fericiți. Cine nu își dorește un câine fericit?
DRESAJUL / EDUCAȚIA
Educația unui câine începe din prima zi acasă, fie că puiul are 2 luni sau 2 ani, regulile casei și bunele maniere canine se explică de la început. Apoi se continuă cu puppy class-uri dresaj clasic.
Dresajul, pentru un câine, este la fel de important ca școala pentru un copil. Daca îi oferi copilului tău biped cei șapte ani de acasă apoi îl trimiți la școală, de ce nu ai face asta și cu copilul tău patruped?
Mici elemente de dresaj de baza le puteți face singuri acasă și e o activitate super distractivă și educativă în același timp pentru cățel.
Necesare sunt doar răbdarea, recompensele și 10-20 min/zi din timpul vostru. Chiar dacă nu aveți mult timp alocat dresajului, gândiți-vă că orice interacțiune cu câinele vostru poate fi transformată într-o lecție: ora mesei e momentul ideal de a mai exersa comenzile șezi, culcat și așteaptă, când mergeți dintr-o cameră în alta, exersați chemarea puiuțului și recompensați-l cu afecțiune când vine la apel (chiar dacă durează ceva până ajunge, recompensarea se va face întotdeauna), plimbarea este iarăși un moment doar al vostru și este șansa de a exersa mersul la pas, etc.
Înarmați-vă cu multă răbdare și înțelegere. Fiecare cățel învață în propriul său ritm, nu e cazul să vă frustrați sau să îl grăbiți. Dacă totuși vă simțiți depășiți de situație, apelați la un specialist în comportament și psihologie canină pentru ajutor. Chiar dacă un specialist nu va fi ieftin, va fi cea mai bună investiție în cățelul vostru și vă va face viața împreună mult mai ușoară!
GROOMING
Orice cățel, indiferent de rasă, va avea beneficii enorme dintr-o sesiune de SPA și răsfăț. Periajul regulat ajută în perioadele de năpârlire, și nu numai, în plus îi îmbunătățește circulația și blănița lui va arăta minunat! Tăierea gheruțelor este un proces care trebuie făcut destul de des, așadar e imperativ necesar să desensibilizăm puiul în această zonă ca să facem din asta o activitate plăcută, lipsită de stres. Începeți prin a-i masa lăbuțele periodic, apoi introduceți în peisaj cleștele, fără a-l folosi efectiv. În felul acesta, puiuțul va fi obișnuit cu prezența lui și nu va fugi la vederea lui (cum se întâmplă în multe cazuri dacă s-a sărit peste acest pas important). Treptat, îi puteți tăia câte o unghiuță foarte puțin ca să înțeleagă că nu îi face rău. O gheruță în fiecare zi, asociată cu multe laude și recompense, e suficient ca puiul vostru să ajungă să iubească acest ritual.
O dietă bogată în uleiuri și grăsimi sănătoase, va avea ca efect o blăniță super lucioasă.
Folosiți mănuși cu peri de cauciuc pentru a-i masa corpul într-un mod plăcut și pentru a-l obișnui cu senzația de a fi manipulat în acest fel. Nu uitați de șampon. Cele mai bune variante sunt cele naturale care nu-i usucă pielea.
Grooming-ul regulat nu este doar despre a-i păstra blănița curată și frumoasă, este o experiență care vă apropie și e șansa de a-l verifica din cap până în picioare de paraziți, tăieturi, julituri și alte probleme dermatologice.
Pe lângă masarea corpului și a lăbuțelor, e bine să îl obșnuiți să fie atins și în gură, în urechi, în zona cozii, etc. Toate astea vor face inclusiv vizita la veterinar lipsită de stres.
VETERINAR
Și apropo de paraziți, nu uitați de vizitele regulate la vet, mai ales în primele luni de viață, pentru vaccinurile și deparazitările atât de importante! Tot aici va trebui microcipat și înregistrat în RECS (Registrul de evidență al câinilor cu stăpân), operațiune obligatorie prin lege, împreună cu vaccinul antirabic anual, tot obligatoriu.
Că tot vorbim de lege, aceasta ne obligă să sterilizăm/castrăm câinii fără pedigree: femelele trebuie sterilizate până la vârsta de 6 luni, iar masculii obligatoriu castrați până la 8 luni (legea 258/2013), dar mai există considerentele medicale care trebuie luate în considerare, cu precădere la femele. Femelele intră în călduri la fiecare 6 luni, începând cu vârsta de aproximativ 6 luni, iar perioada asta nu este o plăcere pentru ele. Se simt ciudat, au comportamente neobișnuite, sunt nedumerite pentru că nu înțeleg ce li se întâmplă și printr-o procedură simplă le putem scuti de acest stres. Din punct de vedere medical, femelele nesterilizate, care nu au parte de nașteri, au o mare predispoziție pentru diverse dezechilibre hormonale, dezvoltarea de tumori mamare sau ovariene cancerigene, peritonită, lactații false, etc. Aceste afecțiuni sunt extrem de neplăcute pentru câine și foarte costisitoare pentru stăpân, deci dacă le putem evita, de ce nu am face asta?
În ceea ce privește masculii, ei nu sunt așa de predispuși afecțiunilor medicale, cât sunt predispuși dezechilibrelor psihice ca urmare a hormonilor sexuali pe care nu și-i pot elibera pe cale naturală, iar când sunt în zona lor femele în călduri, sunt șanse mari să nu îi mai intereseze nimic altceva decât să ajungă la acea femelă prin orice metodă. Asta înseamnă că pot sări gardul, pot scăpa din lesă, pot distruge ușa și vor căuta permanent o cale de evadare. De asemenea pot dezvolta alte comportamente nedorite: agresivitate crescută, călăritul canapelei sau al stăpânului, etc.
În concluzie, dacă nu sunteți crescător autorizat, nu are rost să vă complicați cu monte, iar dacă nu vă înmulțiți câinele, nu are rost să îl lăsați să se chinuie.
Vizita la veterinar ar trebui să fie o plăcere, iar pentru asta e bine să recompensați cățelul de fiecare dată când mergeți la un control și se recomandă să mergeți la veterinar chiar și fără motiv, pur și simplu, doar să îl obișnuiti cu acest loc nou care miroase interesant (în mintea lui), fără să se întâmple nimic (sau nimic negativ). Dacă veterinarul tău e un bun profesionist, vă va primi cu drag pentru acest ritual și va înțelege motivele. Este totuși și în interesul lui să aibă în viitor un pacient cooperant care se lasă manipulat și verificat din toate unghiurile. Win win!
SOCIALIZARE
Socializarea, în termeni generali, se referă la procesul de învățare prin care trece cățelușul pentru a întreprinde abilități sociale care îl ajută să comunice eficient cu grupul lui social.
Asemenea copiilor bipezi, cățelușii nu se nasc direct cu aceste abilități necesare pentru traiul împreună cu familia lui umană sau canină. Acestea trebuie învățate, într-o primă fază de la mamele lor biologice, apoi de la familia sa umană. Din acest motiv nu se recomandă despărțirea puilor de mamă înaintea vârstei de 8 săptămâni (preferabil 10 săptămâni). În acest timp ei primesc o mulțime de informații esențiale din interacțiunea cu mama și frații din cuib.
Pe lângă faptul că trebuie să își înțeleagă rolul lor ca animal de companie al oamenilor, micuțul va trebui să devină fluent și în limbajul canin.
Socializarea nu înseamnă doar să se joace cu alți căței, ci implică o mulțime de activități care îl ajută să descopere această nouă lume în care s-a născut. Interacțiunile sociale pot fi cu alți oameni străini, veterinari, alte specii de animale, etc și trebuie întotdeauna să fie plăcute și neforțate.
O altă parte importantă în procesul de socializare este expunerea cu grijă a puiului la diverse situații, locuri, obiecte și sunete cum ar fi: traficul, aglomerări de oameni, călătoria cu mașina, aspiratorul, pocnitori, lumini care clipesc, și orice alte lucruri cu care se va întâlni mai devreme sau mai târziu în viață. Toate lucrurile pe care cățelul le vede, le simte, le aude, le miroase și le gustă, orice întâlnire nouă au, produc milioane de noi conexiuni neuronale în primele 16 săptămâni de la naștere și le vor păstra pe viață. În acest interval învață ce cuprinde noua lor lume, ce este sigur, când să fie prudenți și cine face parte din grupul lor social.
Un puiuț care este expus și socializat corect, are cele mai mari șanse să devină un adult echilibrat, încrezător, fără anxietăți, calm, mai încântat să învețe lucruri noi, cu risc minim de a dezvolta tendințe de agresivitate. Într-un cuvant: câinele perfect de familie.
Este în regulă să aibă contact cu alți câini chiar și înainte de terminarea schemei de vaccinare și chiar este recomandat. Atâta timp cât ceilalți câini sunt vaccinați și deparazitați corespunzător, iar zona în care se întalnesc nu este publică și nu au avut acces acolo alte animale nevaccinate. Știm că mulți medici veterinari interzic această practică, dar aceștia nu iau în considerare aspectul psihologic care joacă un rol la fel de important precum cel fizic.
Procedați cu mare grijă, deoarece aceasta este și perioada în care poate fi traumatizat dacă are experiențe negative în drumul lui de descoperire a mediului înconjurător, iar dacă este forțat în vreun fel, își poate pierde încrederea în voi.
De aceea, vă recomand cu căldură să apelați la profesioniști pentru socializarea pufosului. Puppy Class-urile organizate de diverse școli de dresaj sunt perfecte pentru interacțiunile cu semenii lor de aceeași vârstă, pentru că se fac sub supravegherea unui profesionist, într-un mediu sigur și securizat.
Un alt mod frumos de a-i oferi o expunere controlată și sigură unui mediu și câini noi, sunt grădinițele de căței. Aici au parte de o zonă securizată în care pot alerga liberi și supravegherea unui îngrijitor experimentat, au ocazia să exploreze acest loc cu o mulțime de mirosuri noi minunate și ajung acasă obosiți și fericiți.
Evitați țarcurile publice pentru câini. De obicei sunt destul de murdare, iar cățelușul vostru încă își formează imunitatea. Acestea sunt deseori frecventate de câini needucați care pot foarte ușor să îl traumatizeze pe micuț prin felul lor insistent de a se apropia sau prin lipsa lor de social skills.
Rețineți că nu toți câinii sunt jucăuși, nu toți apreciază anumite interacțiuni sau invadarea spațiului personal, și asta e ok. Ce trebuie să obținem de la o socializare corectă este starea de calm a câinelui nostru într-o anumită situație.
ÎNCHEIERE
Bucurați-vă de noul vostru membru al familiei. Un cățel nou înseamnă multă muncă la început, dar este extrem de satisfăcătoare. Te așteaptă o viață petrecută alături de cel mai loial prieten al tău. Ce îți poți dori mai mult?
Oricând te simți depășit de situație, ai nevoie de ajutor sau pur si simplu ai o întrebare, suntem aici să vă ajutăm. Apelați cu încredere.
